Haideți să vorbim și despre ce se întâmplă cu tinerii care nu trec de BAC. Pentru generația curentă avem următoarea situație: Dintre cei 146 de mii de elevi înscriși în clasa a XII-a, 35% nu au luat BAC-ul.
Să zicem că ești un elev din mediul rural care face naveta în cel mai apropiat oraș pentru a face liceul. Oraș e mult spus. De fapt, e o comună cu mai multe magazine, mașini și câteva blocuri. Liceul l-ai ales în funcție de ce ți-a permis media (de puțin peste 6) la Evaluarea Națională și situația precară a familiei. E un liceu tehnologic, unde ai profesori motivați și nu prea. Ce-i drept, și tu o arzi puțin teribilist ca să te integrezi în grupul de prieteni, așa că unii profesori din start nu-ți dau nicio șansă.
Dintr-o întâmplare descoperi că îți place desenul. Ești chiar talentat. Colegii vin la tine ca să să le faci felicitări pentru zile de naștere. Diriga te pune să desenezi pe tablă când aveți festivități. E una dintre puținele validări pe care le primești în colectivul școlar. Îți mai place și Engleza pentru că asculți trapperi din afară. La celelalte materii, onest vorbind, nu strălucești. Înveți cât să treci puntea. La Matematică e cel mai greu. Nici în gimnaziu nu s-a lipit de tine pentru că profesoara trecea prea repede prin materie. Îți era și rușine să întrebi sau să o rogi să repete. Dacă râd ceilalți băieți de tine? Și iată-te acum: în clasa a XII-a. Meditații nu-ți permiți ca să scoți cel puțin 5. Pe părinții tăi oricum nu-i interesează să iei BAC-ul. Când ești sărac, nu există mâine, ci cum supraviețuiești acum.
Prin inerția sistemului, ajungi să termini liceul. Te înscrii și la BAC (mai mult de curiozitate, dar parcă și speri puțin). Te prezinți și la examene chiar dacă afară este un cuptor încins. Primești rezultatele: 6.5 la Română, 5 la Biologie (la astea te așteptai să treci fiindcă ai citit de câteva ori fișele copiate la xerox de la colega tocilară). La Matematică, prăpăd: nota 3. Și la asta te așteptai, dar tot ești dezamăgit. Te gândești la ce variante ai.
Din desen n-ai să câștigi niciodată bani.
De facultate nu se pune problema.
Te-ai apuca de un curs online, dar n-ai idee de unde să începi. Ce curs să faci? Nu te-a consiliat nimeni în liceu. O altă problemă este că ar trebui să-l faci de pe telefon fiindcă n-ai calculator.
Singura postliceală din oraș este de asistență medicală, dar nu te atrage. Plus că oricum trebuie să plătești o taxă pe care nu ți-o permiți.
Cel mai realist scenariu pentru tine este să pleci ca zilier cu taică-tu în Germania. Îți spui că nu te sperie munca grea. Ești deja bărbat sau cel puțin asta așteaptă familia de la tine.
***
De opt ani tot vorbesc cu adolescenții din aceste comunități și cu adulții care ar trebui să-i sprijine. Și nu înțeleg de ce am abandonat cu totul aceste licee, deși vedem în fiecare an că acolo e cea mai mare nevoie de intervenție. Pentru ce s-au dat sute de milioane de euro prin proiecte ca ROSE? A evaluat cineva impactul acestor programe? De ce îi testăm la BAC din programe școlare vechi de 20 de ani? De ce mizăm pe evaluarea teoretică în loc de practică la liceele tehnologice?
De ce avem un sistem axat aproape exclusiv pe absolvenții de BAC care apoi merg către universitar? De ce nu oferim mai multe variante de calificare pentru cei care nu iau BACUL? De ce ne mințim cu învățământul obligatoriu de 12 sau 13 clase când avem cel mai mare abandon școlar și cei mai mulți tineri săraci și NEETs din UE? De ce nu avem mai multă flexibilitate între rutele profesionale și teoretice de învățământ? De ce îi obligăm la 14 ani să decidă la ce sunt buni?
Îmi pare rău să o spun, dar în afara de acele colegii nonuniversitare, nu văd cum noile legi ale educației vor repara aceste nedreptăți. Dar poate am prieteni mai optimiști.
